Până în 1932 nu putem vorbi de o activitate sportivă organizată. Abia în acest an, mai precis într-una din duminicile lunii aprilie, tineretul amator din comuna (pe atunci) Vișeu de Sus, mobilizat de Găvrilă Zakarias și Iosif Fülöp, se constituie în Clubul Sportiv Vișeu (C.S.V), avându-l ca președinte pe căpitanul Grigorescu, comandatul campaniei de grăniceri din localitate. În același an 1932, prin strădaniile avocatului dr. Zoltan Man, s-a obținut acceptul Consiliatului Agricol Județean Maramureș, de a se amenaja un teren de fotbal numit Paduri. Stadionul, construit prin efortul multor amatori ai sportului din Vișeu, a fost inaugurat în luna mai 1932 cu ocazia primului joc oficial susținut de C.S. Vișeu în campionatul echipei ASTRA-MARAMUREȘ din Sighet. C.S.V a activat în campionatul districtual timp de doi ani, fiind subvenționat de frații FRUCHTER, C.A.P.S * (Casa Autonomă a Pădurilor de Stat), prin persoana lui Virgil Ițoaie, iar mai târziu, de un club sportiv al comunității evreiești din Sighet pe nume SAMSON. Aceștia îi asigurau echipament, mingi de fotbal și alte necesități, doar pentru ca echipa din Vișeu să le servească drept partener de antrenament. Acest lucru ne duce, desigur, la concluzia că Samson, era în acea vreme o echipă mai puternică. Între aceste două cluburi aveau loc însă, și meciuri oficiale în competiția districtuală, ca de altfel, și între C.S.V și alte echipe sighetene: Mureșul (echipa grupului 5 Vânători), M.S.E (echipa orașului), Astra-Maramureș. Printre cei care au apărut culorile roșu- liliachiu ale clubului vișeuan, s-au numărat: Găvrilă Șimon, Fiși Fruchter, Gheroghe Kovacs, Jakob Hagel, Alexander Rotschild, Dezideriu Fruchter, Sergiu Vulpe, Alexandru Gyöngy (bătrânul), Eugen Riskovics, Găvrilă Zakarias – căpitanul echipei.

În 1934, datorită unor neînțelegeri între jucători, C.S.Vișeu s-a destrămat, astfel că în continuare nu mai poate fi vorba de nici o echipă reprezentativă a orașului de azi până în anul 1944. Aceasta reiese și din ”tabloul alfabetic pe Ținuturi și Orașe ale Asociațiilor Sportive Afiliate cu adresele lor”, publicat în ”Anuarul Sporturilor U.F.S.R (Uniunea Federațiilor de Sport din România) 1939-1940, în care Vișeul nu figurează cu nicio asociație la vreo disciplină, în timp ce vecinii noștri, sighetenii, aveau echipele de fotbal Astra Maramureș, Crișana, Ferar, Kolping, Macabi, Samson, Stăruința, Uzinele Electra, Westul, precum și Clubul Atletic cu secții de atletism, fotbal și tenis de câmp.

Sporadic se mai organizau întâlniri amicale cu echipele din Dragomirești, Ocna Șugatag, Bocicoiu Mare, Baia Borșa, Rodna Veche – localități în care, de asemenea, existau încă prin anii `30-40 amatori de fotbal.

Era pe la sfârșitul anului 1945 când, cu ajutorul efectiv al organizațiilor sindicale, precum și al unor pricepuți amatori ai vieții sportive, ca: Gv. Zakarias, Iosif Chirilă, Iosif Leicher, Gv. Kulcsar, s-au pus bazele unei adevărate echipe, care a participat ani la rând în campionatele teritoriale (raion, județ, regiune) sub diferite nume: C.A.P.S, Recolta, Avântul. Prin anii 1947-48 au venit aici de la Șantierul de construcție al Căii Ferate Salva-Vișeu, câțiva tineri talentați, cum au fost: Gh. Ștefănescu, C. Burdea, I. Beclenaș, V.Oanea. Împreună cu localnicii L.Szigetti, Ad. Kramer, Anton Lang, Vasile Lang, Iosif Niczky, Fr. Scaultz, Eugen Gall, Csordas, M. Schmidt și alții, ei au format o echipă de temut, reușind ca în 1949 să câștige campionatul regiunii Rodna. Clubul avea mulți suporteri inimoși în rândul vișeuanilor, care îl însoțeau adesea cu 2-3 camioane în meciurile din deplasare.

În anul 1951 în localitatea noastră se înființează încă o asociație de fotbal purtând numele de SPARTAC și având la conducere pe Idel Fruchter, ajutat de Rudolf Pankler și Voicu Ștefănescu (medic). Această echipă, alături de Avântul, va reprezenta mult timp fotbalul vișeuan în competițiile interne. Astfel, spre exemplu, ziarul „Sportul popular” din 12 aprilie 1952 anunța programarea următoarelor meciuri în Cupa R.P.R regiunea Rodna: Metalul Baia Borșa – Armata Borșa, Avântul Borșa – Dinamo Vișeu (o echipă fără veleități), Iza Dragomirești – Spartac Vișeu și Avântul Leordina – Avântul Vișeu.

Peste trei ani, în 1954, Spartac își va schimba denumirea în Progresul. E aproape inutil să mai menționăm că între cele două cluburi din Vișeu, adică Spartac (Progresul) și Avântul, a existat o frumoasă rivalitate sportivă, fiecare echipă avându-și suporterii săi. Printre „isprăvile” reușite de Progresul este și meritosul loc 3 ocupat în edițiile 1956-1957 și 1957-1958 ale campionatului regiunii Baia Mare, avându-le în față pe Chimistul Baia Mare și Unio Satu Mare. Iată formația Progresului aliniată în acei ani: I. SCHMILAR (C. CSÖSZ) – M.SCHMIDT (ȘICLOVAN), I. BUTYKA, I. ANDREICA, AD. KOVACS, I RADU – D. BESKID, T.RACZ, I. MIHALACHE (P.PETRICĂ), N. ZZURSZA, I. HURULEANU.

La 24 august 1952 consemnăm darea în folosință a unui nou stadion, construit în centrul comunei (locul actualelor blocuri 14C, 14F, I.P.E.G), cu o tribună de lemn acoperită, suficient de încăpătoare pentru numărul de spectatori prezenți la meciuri. Evenimentul a fost marcat de primul meci de campionat: Avântul Vișeu – Armata Bistrița. De acum încolo, timp de aproape două decenii, mai precis până în toamna anului 1970, aici au clocotit pasiunea celor din arenă și trăirile spectatorilor care-i priveau din tribună și care-și împărțeau simpatiile, așa cum am mai amintit, între Avântul și Progresul. O preocupare pentru pepiniera de jucători a Vișeului s-a manifestat încă de pe acea vreme. În sprijinul acestei afirmații este întâlnirea de juniori Vișeu – Sighet din 17 aprilie 1955 din cadrul „Cupei Orașelor” pe țară – etapa I. Sighetenii au avut câștig de cauză, s-au calificat în etapa a -II-a, unde au pierdut însă, în fața băimărenilor cu 1-2.

După cum reiese dintr-un anuar al sporturilor, la 15 iulie 1956, orașul nostru (comuna Vișeu fiind deja proclamată oraș) găzduiește și două meciuri internaționale: Dinamo Vișeu (pitici) – Dozsa Budapesta (pitici) 0-0 (!) și Recolta Vișeu – Termes Budapesta 6-5 (3-3).

Nu ne putem despărți de perioada existenței celor două echipe, fără să-i amintim pe câțiva doar dintre cei care au jucat sub culorile uneia sau alteia și, n-au dispărut nici azi din inimile suporterilor: frații Anton și Vasile Lang, Gh. Ștefănescu (devenit arbitru de prestanță), Vasile Onea, Gh. Andreica, Nicolae Gurău, Fr. Schultz, Ion Mihalache, Ad. Kramer (un remarcabil portar), Eugen Gall, Iosif Niczky, Matei Schmidt, Iosif Butyka, Nicolae Chindriș, Gh. Bordea, Ad. Kovacs, , Ion Blejan, Giyueka Schmidt, Dezideriu Beskid, Ion Schmillar, Miki Zsurzsa, Carol Csösz, Ion Șiclovan, Alexandru Gyöngy (temut golgheter), Vasile Gyöngy, Romică Ignat, Iosif Kolozsvary, Vasile Mereuță, A. Mottl.

Cu patru etape înainte de finalul campionatului 1957/1958, Avântul este nevoit să suporte o suspendare de patru etape, ceea ce a determinat echipa să se retragă din competiție, considerându-se că, în condițiile de mai sus, o retrogradare nu mai putea fi evitată. Odată cu consumarea acestui campionat (1957 – 1958) al regiunii Baia Mare, cele două echipe vișeuane fuzionează și, probabil, ca nici una să nu se supere, noua grupare s-a numit „Asociația Sportivă Vișeu” (A.S.Vișeu). Majoritatea componenților proveneau de la „Avântul” întrucât mulți jucători ai Progresului se retrăseseră din activitate cu acest prilej, fiind și înaintați în vârstă. Iată, de altfel, formația aliniată de A.S.Vișeu în 1958/59: I. Schmilar- N. Bodea, Gy. Schmidt, N. Roman – I. Bodea, T. Vultărar – D. Beskid, T. Racz, Ad. Kovacs, N. Zsurzsa, A. Lang. Sub acest nume, A.S.Vișeu a jucat doar doi ani în campionatul regional căci, în 1961 trece sub tutela fericită a Unității Forestiere de Exploatare și Transport (U.F.E.T), luând o denumire mult mai potrivită: BRADUL !

-Petrache Mureș-

https://turism-daniel.blogspot.com/…/fotbal-viseuan-scurt-i…