Istoria evreilor din Vişeu de Sus, într-o casă muzeu aflată în Gara Mocăniţei
Istoria evreilor din Vişeu de Sus adunată într-o casă muzeu care se află în Gara Mocăniţei. Orice turist care vrea o plimbare cu Mocăniţa pe Valea Vaserului va ajunge inevitabil şi la muzeul Elefant. Fie pentru a bea o cafea în zonă, fie pentru a admira o mică parte din istoria evreilor din această parte a Maramureşului adunată în câteva fotografii şi hârtii scrise.
Expoziţia permanentă de istorie a evreilor din Vişeu de Sus a fost inaugurată la data de 13 iunie 2011 într-o încăpere a Casei Elefant, una dintre ultimele case de lemn evreieşti din localitate. Evreii reprezentau în Vişeu de Sus circa 30-40% din populaţia localităţii până la al doilea război mondial. În Vişeu existau 14 sinagogi mari şi mici, dintre care ultima a fost demolată în 1970. Există şi o mică bibliotecă în incinta casei muzeu, în care se află cărţi vechi ale evreilor de odinioară. “În toamna anului 1944, mai exact din luna mai şi până în septembrie-octombrie în Vişeu de Sus şi în zona Gării din Vişeu au fost adunaţi de pe Valea Vişeului, Valea Izei, Moisei şi Borşa circa 12.000 de evrei. Au plecat în mai multe garniture. Atunci când s-a inaugurat placa comemorativă de anul trecut din Gara Baia Mare am stat de vorbă cu o femeie de vreo 70 şi ceva de ani care a copilărit în Gara Vişeu de Sus şi care a fost aproape de a fi executată pentru că a dus o cană cu apă la un copil evreu. Ce este interesant este faptul că de adunarea acestor evrei, transportul lor până la vagoanele unde erau încărcaţi, de supravegherea lor s-au ocupat maghiarii. Cam peste tot a fost aşa, nemţii s-au ocupat doar de transport. În septembrie a fost primul transport din Vişeu de Sus. Comunitatea evreiască din Vişeu de Sus, ca şi stratificare profesională, majoritatea erau agricultori, peste 50% din ei. O altă parte dintre ei, la fel de însemnată, erau meseriaşi. Ţărani care lucrau pământul, ţineau animale, gospodărie şa.m.d. Mai erau pantofari, croitori, pe segmental intelectual majoritatea erau medici”, a explicat profesorul Vasile Coman. El a vorbit şi despre faptul că foarte mulţi dintre evreii din Vişeu de Sus lucrau la exploatarea forestieră de pe Valea Vaserului, iar prima fabrică de procesare din Vişeu de Sus a buştenilor de pe Valea Vaserului a fost a unui evreu, Elefant şi de aici şi numele muzeului pe care îl avem noi la Mocăniţă. „Aexander Elefant fost primul proprietar de gatere din zonă, ca să zic aşa. El a participat în Primul Război Mondial, nu ştiu sub ce formă exact, şi la ridicarea cimitirului de la Miraj, cimitirul german de acolo. Există câteva fotografii cu el la acest cimitir de la Miraj. Tehnologia pe care o folosea la fabrică era interesantă pentru acele vremuri. Gaterele erau acţionate de către o maşină cu aburi adusă din portul Constanţa. În timp ce funcţionau gaterele rumeguşul rezultat de la gatere se reîntorcea printr-un sistem ingenious direct în cazanul de ardere. Era un fel de circuit închis. Rumeşugul era efectiv combustibilul de alimentare al cazanului maşinii cu aburi. Erei nu mai sunt în Vişeu. După Holocaust s-au mai întors în Vişeu doar 6 evrei. La Muzeu sunt câteva scrisori din lagărele de concentrare. Singoga din Vişeu de Sus nu mai există, există doar cimitirul evreiesc care este bine îngrijit ”